hai sa vorbim despre autobuze

Mie imi plac, de cele  mai multe ori, cu mici exceptii.  Si pt ca azi am fost bine-dispusa, si afara a fost frumos, si  am ajuns acasa cu autobuzul, voi scrie despre lucrurile bune ale acestui  minunat mijloc de transport in comun.

In fiecare dimineata vad aceleasi persoane, aceleasi fetze doar ca azi poate mai vesele decat ieri, sau din contra, li se poate citi iritarea provocata de trezitul prea de dimineata pt a merge la scoala sau la serviciu intr-o zi care se anunta frumoasa si care parca iti face in ciuda ca nu te poti bucura de ea.

Imi place cand imi zambeste fata din bloc cu mine,  pe care nu stiu cum o cheama, dar pe care o ” cunosc” de la inceputul anului. Imi place sa ii aud pe cei mici cum isi povestesc  victoriile de aseara de la cs, cum l-au distrus nu stiu pe cine, si au trecut pe locul x din clasamentul general. Asta da realizare!

Sau fetele de-a 5 a povestindu-si idilele cu baiatul brunet dintr-a 6 a care le da bipuri cu nr ascuns. Si sa vezi cum se rusineaza ele mititelele. Dar cand vine vorba de dragoste, nu e decat o singura cale: lupta, iar cine are tupeul sa se impotriveasca unei distinse domnisoare blonda, cu Iphone si asortata in tonuri de roz, atunci cand aceasta a pus ochii pe „baietzashul” cu bretonul in ochi, blugii cu turul lasat si tricoul XXL (raportat la marimile pt copii), va fi „indepartata”.

Dar cel mai mult imi  place cand ajung in statie si somnoroasa si fara chef cum sunt, ziua mi se lumineaza si imi apare un zambet tamp pe fata. Motivul? Ei bine.. EL.  nu o sa va dezvalui identitatea sa, pt ca nici eu nu o stiu. L-am vazut mult timp in autobuz dar nu i-am dat  prea mare importanta, dar apoi a devenit o obisnuinta sa ne intalnim. Daca se intampla ca intr’o zi sa nu avem inspiratia de a lua acelasi autobuz, sau astrele faceau ca unul din noi sa ajunga cu 5 minute dupa ce celalalt pleca, atunci clar..deci clar,  ziua nu imi mai mergea bine (asta pana cand ajungeam la scoala si uitam cu totul de el, de „ghinionul” ca nu ne-am vazut).  Si uite ca asa.. timp de multe saptamani, am impartit acelasi spatiu stramt, poate chiar cu varfurile adidasilor/tenisilor atingandu-se discret din cauza multmii care voia sa urce, in ciuda faptului ca nu mai era loc. Acum probabil iti zici ca a ajuns sa imi placa de EL.  Dar nu. Te inseli. Amarnic.

Si totusi, uite ca a venit ziua cand pot sa spun ca m-a parasit. Da, asa e. Nu il mai vad in autobuz; poate si-a luat masina, desi ma indoiesc. Poate i s-a intamplat ceva.. nu, nu cred. Dar, da, desigur… Da, stiu. E intr-a 12 a si nu se mai duce la scoala. Sigur asta e! (Sunt mandra de calitatile mele deductive :D).  Eh, a fost frumos cat a fost. Acum, ma simt nevoita sa imi caut alt partener de ocheade, alta persoana indispensabila bunei mele dispozitii.

Si toate astea, pt ca imi place sa merg cu autobuzul.. de cele mai multe ori, si.. cu mici exceptii.

2 gânduri despre „hai sa vorbim despre autobuze

  1. oamenii de pe strada pot fi si un foarte bun ceas. Daca intr-o dimineta nu mai vezi aceeasi oameni cu care dadeai nas in nas in fiecare zi, inseamna ca ai intarziat (mai devreme cu siguranta nu are cum sa fie). cam dragut, nu?😛

  2. asa-i, asta ar insemna ca trebuie sa le multumim celor care in fiecare zi sunt punctuali si fac prezenta in statia de autobuz;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s