A fi sau a nu fi elev

Ce suntem noi la varsta noatra? Se spune ca suntem elevi, asa cum cainele e caine si apa e apa. Se spune ca suntem elevi ca si cum ar fi o stare permanenta, ca si cum de cand ne trezim dimineata si pana ne culcam inapoi seara nu incetam sa fim elevi.

Despre un profesor se poate spune ca „lucreaza ca profesor”. Dar noi? Noi de ce nu putem sa „invatam ca elevi”?

Desigur, la aceasta frumoasa si frageda varsta a noastra, facem inca parte din invatamant, de cealalta parte a catedrei. Dar asta numai pentru cateva ore pe zi. E adevarat ca, in timpul saptamanii, activitatea care probabil ca ne mananca cea mai mare parte din timp este scoala, cu cele 6,7 ore pe care i le dedicam zilnic. Insa ce este defectuos in expresia „esti elev” este faptul ca spunand asta, se ignora restul de 16,17 ore pe zi din vietile noastre. Bine, dimineata de la 7:45 la 13:45 sau 14:45 suntem intr-adevar elevi. Dar apoi suntem pietoni sau calatori cu autobuzul, apoi devenim copiii mamei si ai tatei, si fratele sau sora cuiva, sau stapana/stapanul lui Dolly, sau lui Chewy sau a unui pocusor de guineea, putem deveni telespectatori, utilizatori de internet, fotbalisti, biciclisti, plimbareti si bucatari.

Si in timp ce suntem liberi sa indeplinim toate aceste functii si multe altele, nu mai suntem elevi. Nemaifiind elevi, profesorii nu mai au nici un drept sa ne comande sa facem ceva. Ipotetic vorbind, daca ma intalnesc cu un profesor pe strada si el imi spune „spune-mi cat fac 2×2” sau „cine a fost autorul manifestului simbolismului” sau „in ce an s-a terminat ce de-al doilea Razboi Mondial” (de exemplu) eu pot sa ma uit cu ochi inocenti de caprioara la el si trec frumos mai departe. Pentru ca in afara acelor 7 ore, el nu mai are nici o putere asupra mea. Nu imi mai poate dicta sa fac nimic si, in consecinta, nu ma mai poate pedepsi pentru refuzul meu de a face ceva.

De aceea, cred ca ar trebui sa nu se mai spunem ca „suntem elevi”. Pentru ca nu e o stare, ca aceea de a fi om sau de a fi scoica sau de a fi inghetata. Este o ocupatie, si ca in orice ocupatie, obligatiile de serviciu inceteaza sa mai fie obligatii in afara acestuia.

[This article in written in the light of a very very recent event.]

Voi ce parere aveti?

2 gânduri despre „A fi sau a nu fi elev

  1. eu as spune ca, in anii in care am fost elev, aceasta „ocupatie” nu mi-a mancat doar 6-7 ore pe zi, ci aproape toata ziua. Din moment ce am fost elev pana am pus capul pe perna (si chiar si atunci, urletele profilor inca imi mai sunau in urechi) inseamna ca toate celelalte stari de „a fi” s-au redus la „a fi elev”(probabil cel mai urat „a fi ” din viata mea). Cat esti elev nu prea mai esti altceva. Si sa revin la vremuri mult mai bune: a fi student iti ocupa de asemeni toata ziua.. dar e cu totul altceva😀

  2. @Ardelutz cand spui ca pt tine „a fi elev” insemna toata ziua, la ce te referi? ca te simteai elev si cand stateai acasa si iti faceai temele pe a2a zi?(intr-o astfel de ipostaza puteai sa te simti si copilu’ lu’ mama sau a lu’ tata care are ceva de lucrat). Chiar nu te incercau si alte sentimente cum ar fi: „Mai! Eu mai am o sora…da!care tocmai mi-a mancat ciocolata” sau „Am un/o prietena care saracu/saraca asteapta sa ne intalnim de X ore/zile” sau „Iar am uitat sa plimb catelu”? Te simteai elev si cand te spalai pe dinti sau cand bateai un covor? Chiar atat de bine inradacinata era aceasta idee in capusoarele voastre firave?

    Tu cand ai terminat liceul?🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s