Aurora polara

 

Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele deaurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook,referință directă la faptul că apare în sud.

 

Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum JupiterSaturnMarte și Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deși poate fi reprodus artificial prin explozii Image sau în laborator.

ImageAurorele boreale sunt studiate la nivel științific încă din secolul XVII. În 1621astronomul francez Pierre Gassendi a descris fenomenul observat în sudul Franței. În același an, astronomul italianGalileo Galilei a început investigarea fenomenului ca parte dintr-un studiu referitor la mișcările astrelor cerești. Faptul că raza acoperită de studiul său era continentul european s-a concretizat în observarea fenomenului în nordul continentului, de unde numele de auroră boreală. În secolul XVIII navigatorul englez James Cook a constatat prezența fenomenului observat de Galileo în Oceanul Indian, botezându-l aurora australă. De atunci a devenit clar că efectul nu era exclusiv emisferei nordice terestre, motiv pentru care a apărut denumirea de auroră polară. În aceeași epocă, astronomul britanic Edmond Halley a emis ipoteza potrivit căreia câmpul magnetic terestru ar fi legat de fenomenul de formare a aurorelor boreale. În 1741Hiorter și Anders Celsius au fost primii care au înregistrat evidențe ale controlului magnetic când se observau aurorele.

TATUAJELE – O artă în cele din urmă

Image

Subiectul tatuajelor a rămas aprope peste tot în lume unul destul de controversat. Multi sunt cei care le îndrăgesc și le fac sau doar le admira, dar la fel de multi sunt și cei care le asociază cu diferite clase de oameni… Eu sunt una dintre acele persoane care le adoră!!
Trecând de prejudecăți, tatuajele există din cele mai vechi timpuri în culturi precum cea egipteană (inca din anul 2000 i.Hr), japoneză , chineză și continuându-și extinderea pană în zilele noastre cand arta tatuajului nu se mai practică din motive specifice, ci doar ca o înfrumusețare corporală .La egipteni, tatuajul era predominant la femei și se efectua cu ocazia anumitor ritualuri.La japonezi și în alte culturi asiatice, desenele imprimate cu cerneală pe fețele bărbaților aveau rolul de a îndepărta forțele răului .

Unii oameni cred că o persoană cu tatuaje este un fel de bad boy sau bad girl:)).

 

 

Nu nu nu ! Eu sunt de părere că orice om obișnuit poate să își facă unul pentru că uneori, tatuajele au semnificații importante pentru anumite persoane.
Nu știu ce părere aveți voi ,cei care citiți acest articol, despre tatuaje dar eu chiar le văd ca pe o artă😉. Mi se pare uimitor ce opere imprimate pe piele pot face unii.
(Alice în Țara Minunilor )

Aici, câteva dintre tatuajele mele preferate:

Image

În concluzie, cu o istorie atât de vasta, e un lucru cert ca tatuajele nu vor dispărea din cultura pop și de pe trupurile celor care se dau în vânt după înfrumusețarea corpului .

 

Legenda lui Mos Nicolae

In primul rand vreau sa zic ca acest articol este scris de Manau Vlad nu este COPY-PASTE .

Nicolae provenea dintr-o familie bogata, iar la moartea ambilor parinti a mostenit intreaga avere,norocosul, pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe oamenii nevoiasi sau  fata de Basescu macar a incercat.
In noaptea de 5 spre 6 decembrie,sa zicem, se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminţi sau rai ca sincer acuma cui ii mai pasa , lasandu-le in ghetute, dulciuri si diverse cadouri care deobicei sunt haine.Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata,are o parola de invizibilitate  de la Hitman.
De altfel, povestea darurilor imparţite pe furis in aceasta noapte incepe din anu …….. acum foarte mult timp.
Legenda spune ca trei surori asa sarace incat nu puteau posta pe facebook, nu se puteau casatori datorita situatie financiare  dificile si de aceea tatal lor vroia sa le vanda plus ca nu cred ca ar fi potrivita la varsta asta sa te casatoresti  si vai cata autorita avea tatal lor.Poate fiind ca era mulsuman.

Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului,adica 18 ani, Nicolae,  a lasat noaptea, la usa casei lor, un saculet cu aur(si cu un numar de telefon) .
Situatia s-a repetat si in cazul surorii mijlocii, astfel ca, atunci cand i-a venit vremea si fetei mici, tatal s-a hotarat ca in noaptea dinaintea nuntii sa stea de paza si l-a vazut pe Sfantul Nicolae cum a urcat pe acoperisul casei si a aruncat pe horn un saculet care a cazut intr-o soseta ce era pusa la uscat.

De aici a aparut obiceiul asezarii sosetutelor sau a ghetutelor in noaptea de Mos Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil sa pastreze secretul, insa acesta nu a facut-o si de atunci fiecare sarac care primea ceva, ii multumea lui Nicolae.

Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor au devenit simbolul Sfantului Nicolae, sub forma a trei bile de aur.

mori… mori incet

Se nasc, cresc si mor sub ochii nostri.Prezenta lor nu ne e straina deloc, ba dimpotriva, ne e chiar familiara. Existenta lor dateaza cu mult inaintea piramidelor, iar in ciuda faptului ca oficial nu poarta titlul de minuni ale lumii, continua sa fascineze la nesfarsit, indiferent de epoca.Cu ei  incepe viata si cu ei a pornit  prima data  un razboi.

Lupta cu forţă letală,pare imposibila dar ei sunt obligati sa se supuna . Chiar de sunt in floarea varstei sau batrani sunt luati cu forta la lupta. O fac doar pentru a salva sufletele nevinovate ce ii asteapta acasa. Imi este greu sa cred ce simte un tata cand isi paraseste copilul spunandu i ca totul va fi bine , ca se va intoarce si vor fi fericiti ,atunci cand stie ca nu are  sansa sa-l mai revada . Imi este greu sa imi imaginez cum e sa iti iei o poza in ultima clipa ,sa ti-o bagi in buzunarul drept si din cand in cand in momentele grele sa o scoti si  sa versi mii de lacrimi , regrete.

Desi, acestea sunt sentimente ascunse  pe care doar barbatii le pot suporta incerc si eu sa-mi imaginez lupta. In mainile subtiri tin tabloul lui Theodor Aman  in care culoarea se imbina cu conturul creionului cu o precizie nemaintalnita astefel creand cadrul mortal al unui razboi .

Pe front erau mii de soldati care, saracii, nici ei nu stiu de ce se afla acolo. Imbracati modest doar cu o mantie pedeasupra lupta cu lacrimi in ochi.  Cativa zdrobiti, fara maini, fara picioare se tarasc prin nisip, incercand sa ajunca la infirmiere. Altii ,ascunsi , trimit ultima scrisoare familiei . E un cadru dea dreptul infricosator …e numai durere ,suspans ..Esti omorat pe neasteptate.

 O simfonie de sunete ciudate se aude din departare .  Zgomotul taios al sabiilor te apasa pe creier . Nu ai un moment de liniste .. Mintea si corpul încet cedând, vezi acum numai imagini sterse . Poti striga . Nimeni nu te ajuta ! Gemetele tale de durere si inima ta sfasiata se scufunda incet .. Când simţi că se schimbă ceva pe dinăuntru, poţi să faci orice, dar orice, pentru că nimeni nu va înţelege ce vrei să spui şi e normal să fie aşa, pentru că explicaţiile tale n-au nicio logică pentru toţi ceilalţi şi eşti conştient că toate cuvintele din lume nu te vor ajuta…

Ies din acest cadru insuportabil : am luptat,dar m-am intors acasa de pe front cu toate simturile amputate.Trebuia sa renunt la ceva:la simturi sau la mine!Si am ales.Cel putin de data asta am facut alegerea corecta.Am lasat bocancii deoparte,uniforma sta aruncata pe dupa dulap,arma e departe de mine,iar razboiul e ultimul lucru pe care mi-l mai doresc.

După război cineva trebuie să facă curăţenie.

Vacanta in Delta Dunarii

Case cu acoperis de stuf

Case cu acoperis de stuf

P1070770

Maliuc

 

Bratul Sulina

Bratul Sulina

Unele vacante nu pot fi uitate , deoarece imaginea locurilor incredibile ramane tiparita in minte o perioada indelungata de timp . Acelasi lucru pot spune si eu despre vacanta in Delta Dunarii in care am stat cu cortul pe malul drept al Bratului Sulina ,  cel mai scurt și mai drept braț al Deltei Dunarii. In prima zi , am fost sa vizitez imprejurimile cu ajutorul unei barci cu vasle veche si nesigura care a facut ca toata expeditia sa fie magnifica .  Am obervat ca majoritatea asezarile omenesti erau inconjurate din garduri de stuf, unele avand chiar si acoperisul asemenea si am admirat ratele si gastele salbatice care s-au facut remarcate la fiecare apus de soare . A doua zi a urmat o plimbare cu vaporul pe acest canal al Dunarii care a durat aproximativ 3 ore din Maliuc , unde am stat , pana in orasul Sulina . De fiecare data cand trecea un vas maritim , vaporul se plimba pe valuri de aveai impresia ca se va rasturna ,dar cu toate acestea sentimentul pe care-l aveam in acel moment era numai de bucurie . Satele batranesti intalnite erau minunate , deoarece te intorcea inapoi in timp cand oamenii puteau trai fara alimentele gata preparate , fara case luxoase , doar pescuind si muncind . Ajunsi in Sulina  , am vizitat micul oras, muzeele si parcurile acestora , dar si marea care avea o culoare de un albastru pur , curat . Majoritatea oamenilor de acolo erau vizitatori primiti cu bratele deschise de catre localnicii care se ofereau sa arate imprejurimile fara a cere o rasplata .

La intoarcere , am fost atenta mai mult la vaporul in care eram . Acesta era foarte bine amenajat , de lux , cu un decor modern , fiind impartit in mai multe compartimente , precum : salonul de fumatori , restaurantul si saloanele din nordul si sudul vaporului care erau amenajate pentru vizitatorii care vroiau sa mai revada odata frumusetile ce le lasau urma . De asemenea , acesta era bine asigurat , deoarece la fiecare balustrada se aflau cate doi marinari care ne supravegheau si ne atentionam de o posibila cadere .

Ajunsi inapoi in Maliuc , am inceput sa comunic cu vecinii care erau localnici . Acestia ne-au povestit de motivele venirii lor in acest loc pierdut de lume si cum au lucrat oamenii pentru a digui malul cu pietre aflate in ordine ca acesta sa poata fi navigat . Am stat cu ei si am privit apusul , precum si ceilalti localnici care stateau pe mijlocul Bratului Sulina pentru a pescui .

Pescarusii , cormoranii , pelicanii , lebedele , egretele , lisitele si albatrosii merita vazute . Acestea organizau toata atmosfera acestei vizite . As mai dori sa le mai vad macar o data pentru a fi bucuroasa ca traiesc intr-o tara care are locuri care inca nu au fost laudate ,dar totusi ar trebui .