Am terminat liceul in 1990, dupa ce am luat in plin toata propaganda comunista (despre viata de zi cu zi, nu mai vorbim…). Mi-a placut istoria (am invatat cu placere si stiam in amanunt filmele istorice romanesti) si , cumva, ma bucur ca am trait evenimente istorice importante – ma refer, in special la schimbarea de regim din 1990. Cert este ca am parasit liceul cu imaginea unei istorii titanice, data atat de evenimente si de personalitatile implicate.
La sugestia colegei noastre prof. Ana-Maria Bogdan, am citit România, țară de frontieră a Europei , a lui Lucian Boia. Cartea este destinata in special strainilor, celor care au nevoie de putina istorie pentru a intelege felul nostru de a fi si valorile pe care le pretuim. Viziunea domnului profesor univ. Lucian Boia este controversata si marturisesc ca m-a socat in buna masura. Lucrarea prezinta o forma absolut neromantata (cinica?) a istoriei Romaniei si , inlaturand idelile propagandistice de care eram plin, incearca sa explice contextul general in care sau desfasurat elementele.
Lectura m-a furat si am citit cartea intr-un suflet. M-am simtit frustrat (de lipsa de potrivire cu ceea ce invatasem) si indignat (de adevar si de felul in care fusesem pacalit pana acum). Categoric, se impune o noua citire, mai putin emotiva.
