Singur la parinti sau cu frati: cum e mai bine?

Eu sunt singura la parinti, din pacate. Mi-as dori foarte mult sa am un frate mai mare. E normal sa spun asta, nu? Intotdeauna ne dorim ceva ce nu avem. Toate persoanele pe care le-am intalnit si care au frati imi spun ,,Cat de norocoasa esti pentru ca esti singura la parinti! Nu trebuie sa imparti nimic cu nimeni.” Este adevarat ca egoismul cateodata ne face sa ne dorim sa fim singurii copii ai parintilor nostri, dar v-ati gandit vreodata, voi cei care aveti frati, cat de bine e sa aveti pe cineva apropiat varstei voastre alaturi de care sa va petreci timpul? Eu mereu am suferit din cauza asta. Cand eram mica si vremea era urata afara, trebuia sa stau in casa si ma plictiseam ingrozitor neavand un tovaras de joaca. Sau acum, cand am mai crescut si nu ma mai joc cu papusile, tot mi-ar placea sa fie cineva cu care sa vorbesc oricand simt nevoia. Chiar si un film e mai placut cand il urmaresti cu cineva pentru ca dupa mai discuti pe tema lui. Alt avantaj in a avea un frate/o sora mai mare e ca te poate ajuta la teme uneori, iar treburile casei sunt impartite.

Stiu ca unii parinti nu permit unora sa iasa in oras decat daca vin si fratii lor si intr-un fel e normal deoarece ei nu vor sa nedreptateasca pe nimeni. Acest lucru nu le prea convine copiilor. Sau, asa cum am mai spus, fratii trebuie sa imparta camera, dulciurile, calculatorul si televizorul. Am cativa prieteni care se inteleg de minune cu fratii lor, chiar sunt cei mai buni prieteni si isi cer sfaturi, iar cand e cazul, isi iau apararea in fata parintilor.

Deci, in opinia mea, e grozav sa ai un frate sau o sora intrucat momentele frumoase sunt mai placute atunci cand ai companie.