Festivalul Luminii

Va invit pe data de 17 septembrie 2011 sa veniti in parcul Copou intre orele 19-22 pentru a va relaxa si a scapa de grijile zilnice. In viata de zi cu zi totul a devenit o cursa contra-cronometru. Mereu în lipsa de timp, impartiti intre multe responsabilitati, slujba și familie, uitam cu desavarsire de sufletul nostru, uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte. Pentru a oferi comunitatilor locale un eveniment în cadrul caruia tinerii au posibilitatea de a se manifesta prin diferite forme de arta iar participantii se pot deconecta timp de 2 ore, de la problemele si stresul de zi cu zi, bucurandu-se de atmosfera creata.

Vor fi activitati precum:

• Omul și chitara (moment folk)
• Biblioteca vie
• Face painting
• ”Un gand bun”(mesaje motivante distribuite de către cercetași înainte dar și în timpul festivalului)
• Gulguța mesager (amplasarea unei gulgute de dimensiuni mari pe care participantii pot scrie mesaje)
• Expoziție de steaguri cercetășești
• Demonstrație sportivă
• Dans
• Teatru
• Expoziție de fotografie ”Simply Scouting”
• ”Fii cercetaș în poze”- zonă pentru fotografii
• Animație
• Flash mob
• Gulguța mobilă
• Jonglerii
• Alte surprize

Va astept in numar cat mai mare!

România, tara de frontiera a Europei – Lucian Boia.

Am terminat liceul in 1990, dupa ce am luat in plin toata propaganda comunista (despre viata de zi cu zi, nu mai vorbim…). Mi-a placut istoria (am invatat cu placere si stiam in amanunt filmele istorice romanesti) si , cumva, ma bucur ca am trait evenimente istorice importante – ma refer, in special la schimbarea de regim din 1990. Cert este ca am parasit liceul cu imaginea unei istorii titanice, data atat de evenimente si de personalitatile implicate.

La sugestia colegei noastre prof. Ana-Maria Bogdan, am citit România, țară de frontieră a Europei , a lui Lucian Boia. Cartea este destinata in special strainilor, celor care au nevoie de putina istorie pentru a intelege felul nostru de a fi si valorile pe care le pretuim. Viziunea domnului profesor univ. Lucian Boia este controversata si marturisesc ca m-a socat in buna masura. Lucrarea prezinta o forma absolut neromantata (cinica?) a istoriei Romaniei si , inlaturand idelile propagandistice de care eram plin, incearca sa explice contextul general in care sau desfasurat elementele.

Lectura m-a furat si am citit cartea intr-un suflet. M-am simtit frustrat (de lipsa de potrivire cu ceea ce invatasem) si  indignat (de adevar si de felul in care fusesem pacalit pana acum). Categoric, se impune o noua citire, mai putin emotiva.

Locuind la casa sau la bloc

Eu pot vorbi din proprie experienta despre ambele variante.

Pana in aprilie, nu am trecut printr-o mutare niciodata; am locuit in acelasi apartament cu patru camere la ultimul etaj al unui bloc cu patru etaje. Fiind doar trei membri in familie, ne-a fost foarte suficient acest spatiu. Desi camera mea era a doua cea mai mare ca dimensiuni dupa sufragerie, mereu simteam nevoia de mai mult spatiu. Era ocupata cu tot ce un adolescent normal are in camera lui: doua dulapuri pentru haine, biroul, biblioteca, iar patul meu era defapt o canapea extensibila. Parintii mei au ales aceasta varianta pentru a ,,economisi” spatiu pe timpul zilei, cand nu am nevoie de un pat care sa-mi lase spatiu numai cat sa-l inconjor.

In apartament mai aveam pe langa camera mea si sufrageria, un birou si dormitorul parintilor, o bucatarie uriasa, doua bai si un balcon micut. Dupa cum vedeti, nu aveam de ce ma plange; totusi, intotdeauna mi-am dorit sa locuiesc la casa. Stiti cum se spune: mereu ne dorim ceea ce nu avem. Aceasta dorinta a mea era cauzata mai ales de promisiunea solemna a lui tata, ca, daca va fi vreodata sa ne mutam la o casa pe pamant, imi va permite sa am un caine. In apartament nu-mi dadea voie, acesta fiind ,,o pacoste” care lasa par, face mizerie, zgomot si trebuie scos si de trei ori pe zi afara. Eu fiind o iubitoare inraita de animale, dar mai ales pentru ca sunt singura la parinti si imi doresc sa am pe cineva alaturi de mine, am visat mereu la aceasta mutare.

La un moment dat, la finalul anului 2009, parintii mei erau in cautarea unei case de vacanta la munte, undeva prin Bucovina. Am fost foarte deceptionata sa aud ca acea casa nu trebuia sa fie in Iasi, o noua locuinta pentru noi, ci doar una ocazionala, la o distanta destul de mare si am incercat din rasputeri sa-i conving sa cumpere casa aici. Va vine sa credeti sau nu, am reusit, nu singura, ci si cu ajutorul bunicilor, care, speriati de toti rau-facatorii care ne sunt prezentati la televizor, i-au sfatuit sa nu faca aceasta cumparatura atat de departe deoarece am putea fi jefuiti.

Dupa cateva luni, parintii mei au fost in cautarea unei case in Iasi si au gasit foarte multe variante. Pe unele dintre ele le-am vazut si eu, dar fiind doar un copil, ma entuziasmam repede. Totusi, parintii mei m-au facut sa inteleg ca o casa nu este ca un telefon mobil, ca trebuie gandit foarte bine inainte de a decide ceva si luate in calcul toate variantele. Asa ca m-am lasat pagubasa si am lasat aceasta chestiune ,,pe seama adultilor”. Nicio casa nou din cele puse la vanzare nu era perfecta pentru parintii mei. Tata isi dorea un hol (usa de la intrare sa nu dea direct in living ), pivnita, mansarda, baie atat la parter, cat si la etaj si bucatarie separata de living. Mama isi dorea camerele foarte spatioase si o curte mare pentru agricultura si gradinarit. Pe langa aceste ,,detalii” ce tineau de casa, locatia acesteia trebuia sa fie in apropierea unui mijloc de transport si a unui magzin alimentar. Tot ce-mi doream eu era sa imi iau mai repede cainele mult visat.

Luandu-si inima in dinti, tata s-a hotarat sa ne construim propria casa dupa dorintele noastre. Timp de un an de zile, a umblat zilnic pentru a atinge acest tel. La inceput, a cumparat terenul, a cautat o echipa de mesteri priceputi si un arhitect, a intocmit proiectul exact dupa dorintele noastre si apoi a cumparat autorizatiile de constructie si materialele.

Eu si cu mama ne faceam vise si planuri. Eu ma gandeam la petrecerile pe care o sa le dau, la cum voi folosi curtea (sport si plaja vara), iar mama visa la multimile de musafiri si la florile culorate si parfumate de pe langa alee. Nu vreau sa intru in detalii, dar a fost o perioada cam neagra pentru tata din punct de vedere profesional, fiind cam singurul care s-a ocupat. Si-a consumat energia si s-a dedicat complet acestui nou proiect: locuinta in care cel putin el si cu mama vor locui cu siguranta tot restul vietii. Nu vreau sa va sperii, dar sa faci o casa este o decizie extrem de importanta. Iar sa cumperi una gata facuta in Romania, este un foarte mare risc. Investitorii care se ocupa cu asa ceva cereau un pret de doua ori mai mic decat banii cheltuiti de noi, asa ca va puteti imagina calitatea materialelor utilizate.

Acum am cinci camere, trei bai, o bucatarie, cinci terase, mansarda, pivnita si o gradina de legume, asa cum si-au dorit parintii mei si asa cum are o casa normala pe pamant.

Sa fac si o comparatie intre bloc si casa:

  • la bloc cheltuiam mai putini bani pe transportul in comun si pe benzina decat acum la casa;
  • la casa sunt mai scumpe electricitatea, apa, dar mai ales incalzirea;
  • la casa nu e nevoie sa platesti femeia de serviciu si lumina de pe scara blocului;
  • la casa nu ai vecini, asa ca poti sari, tranti si face oricat zgomot vrei;
  • la casa ai mult mai mult spatiu decat la bloc;
  • la casa ai propria curte unde iti poti amenaja o mica gradina cu legume care-ti sa-ti asigure strictul necesar. Astfel, stii ca mananci lucruri naturale ingrijite de tine si nici nu e nevoie sa treci des prin piata;
  • la casa poti avea grija de un animal de companie mult mai usor decat la bloc;
  • la bloc nu era nevoie sa-mi fac programul dupa orele de plecare ale maxi-taxi-ului sau sa depind de un parinte;
  • cand locuiam la bloc trebuia sa petrec mai putin timp in mijloacele de transport;
  • la casa e mai racoare decat la bloc;
  • la casa poti avea un balansoar, o piscina, poti face gratar afara si nu pe aragaz si poti sa-ti amenajezi un loc pentru timp liber. Spre exemplu, in mansarda iti poti duce o masa de biliard sau de ping-pong sau aparate de fitness;
  • la casa poti face plaja pe terasa sau in curte, fara sa se uite vecinii ciudat la tine;
  • la casa poti juca afara bedminton, volei sau baschet;
  • la bloc e mai mult zgomot facut de vehiculele de pe strada decat la casa;
  • la casa aerul e mai curat decat la bloc;
  • la casa poti investi in utilitati ecologice cum ar fi panourile solare (pe timp de vara asigura incalzirea apei), centrala pe peleti (peletii reprezinta rumegus presat. Acest timp de centrala nu polueaza si este mai practica decat una pe lemn, care trebuie alimentata odata la cateva ore) sau chiar energie eoliana.
Cam atat imi vine in minte pe moment, dar, dupa cum bine vedeti, mai multe avantaje le constituie statul la casa.
In speranta ca ati avut rabdare sa-mi cititi tot articolul si ca v-a placut, va urez o vacanta placuta cu vreme frumoasa in continuare.

BarCamp Volunteq v1.0

BarCamp este un eveniment in care organizatorii pun la dispozitie facilitatile, infrastructura si timpul, insa nu si agenda. BarCamp este o conversatie. Scopul e sa ii ajuti pe oameni sa se autoorganizeze in grupuri care au aceleasi interese si sa ii faci sa vorbeasca… ca apoi sa astepti sa vezi incotro se va indrepta intreaga discutie. Nu exista o agenda predifinita.

Barcamp este pentru oricine. Organizatorii pun la dispozitie facilitatile, infrastructura si timpul, insa nu si agenda. O data ce au sosit participantii, ei sunt cei care posteaza subiectele de interes si grupul selecteaza unde o sa participe.

      Totusi exista niste reguli:

  • Prima regula… este sa vorbesti despre BarCamp.
  • A 2-a regula… este sa scrii pe blog despre BarCamp.
  • A 3-a regula… e ca daca vrei sa prezinti un atelier, daca vrei sa propui o tema de discutie sau sa susti o sesiune de training atunci trebuie sa iti scrii numele sesiunii si numele tau si sa il asezi pe panou la ora si in sala in care doresti sa se intample.
  • A 4-a regula… nu ai mai mult de trei-cinci cuvinte pentru prezentarea introductiva a atelierului tau.
  • A 5-a regula… Pot fi simultan atatea ateliere cate sali sunt disponibile.
  • A 6-a regula… Fara ateliere inafara programului si fara turisti de conferinta.
  • A 7-a regula… Atelierele pot dura atat cat trebuie sa dureze, poate mai mult, poate mai putin decat planificat sau pana incepe atelierul urmator in acea sala.
  • A 8-a regula… Daca esti pentru prima oara la BarCamp atunci trebuie sa sustii un atelier. ( Fie nu e neaparat, dar macar cauta pe inca pe cineva si incearca sa sustineti impreuna, daca nici asa nu se poate, macar incearca sa fi un participant activ)

Pentru mai multe informatii intrati pe site-ul http://www.barcamp.ro/

BarCamp

http://www.barcamp.ro/barcamp-volunteq-v1.0

Singur la parinti sau cu frati: cum e mai bine?

Eu sunt singura la parinti, din pacate. Mi-as dori foarte mult sa am un frate mai mare. E normal sa spun asta, nu? Intotdeauna ne dorim ceva ce nu avem. Toate persoanele pe care le-am intalnit si care au frati imi spun ,,Cat de norocoasa esti pentru ca esti singura la parinti! Nu trebuie sa imparti nimic cu nimeni.” Este adevarat ca egoismul cateodata ne face sa ne dorim sa fim singurii copii ai parintilor nostri, dar v-ati gandit vreodata, voi cei care aveti frati, cat de bine e sa aveti pe cineva apropiat varstei voastre alaturi de care sa va petreci timpul? Eu mereu am suferit din cauza asta. Cand eram mica si vremea era urata afara, trebuia sa stau in casa si ma plictiseam ingrozitor neavand un tovaras de joaca. Sau acum, cand am mai crescut si nu ma mai joc cu papusile, tot mi-ar placea sa fie cineva cu care sa vorbesc oricand simt nevoia. Chiar si un film e mai placut cand il urmaresti cu cineva pentru ca dupa mai discuti pe tema lui. Alt avantaj in a avea un frate/o sora mai mare e ca te poate ajuta la teme uneori, iar treburile casei sunt impartite.

Stiu ca unii parinti nu permit unora sa iasa in oras decat daca vin si fratii lor si intr-un fel e normal deoarece ei nu vor sa nedreptateasca pe nimeni. Acest lucru nu le prea convine copiilor. Sau, asa cum am mai spus, fratii trebuie sa imparta camera, dulciurile, calculatorul si televizorul. Am cativa prieteni care se inteleg de minune cu fratii lor, chiar sunt cei mai buni prieteni si isi cer sfaturi, iar cand e cazul, isi iau apararea in fata parintilor.

Deci, in opinia mea, e grozav sa ai un frate sau o sora intrucat momentele frumoase sunt mai placute atunci cand ai companie.

Balene eşuate pe o plajă din Noua Zeelandă

Pe plajele din Noua-Zeelandă balenele pilot                                                                      eşuează destul destul de frecvent

Abea astazi,navigand pe internet am descoperit acest eveniment…foarte important ,care chiar nu poate fi trecut cu vederea.Peste o sută de balene au eşuat pe o plajă izolată de pe o insulă a Noii-Zeelande.

In cadrul zilei de 21 februarie 2011,cativa amenii,ieşiţi la o plimbare  obisnuita pe plajă au descoperit 107 balene,dintre care doar 50 mai erau in viata,si au avut nevoie de  eutanasie.

Ne-am dat repede seama că ne-ar fi trebuit cel puţin 10-12 ore ca să le ducem în mare, dar, din cauza soarelui şi a căldurii, multe ar fi murit înainte“, a explicat purtătorul de cuvânt al Ministerului protecţiei mediului.

Printre ipotezele avansate de oamenii de ştiinţă ca motivaţie a eşuării balenelor se numără faptul că este bruiat sistemul lor de orientare în ape adânci. O altă explicaţie ar fi că  ,de obicei,balene se afla in grupe,iar tot grupul urmează un membru bolnav şi astfel ajung la ţărm,de obicei esuand.

În Noua-Zeelandă sunt destul de frecvente situaţiile de acest fel. În septembrie 2010, aproximativ 80de balene pilot au eşuat.Iar in februarie din nou…acest numar se repeta.

Balenele pilot, numite şi globicefale, pot atinge 20 m lungime..Insulele canare -vulcanice, cu maluri abrupte , par a fi o statiune climaterica pentru balenele pilot , care viziteaza insulele pentru a se imperechea sau pentru a-si naste puii.Astfel aceste cetacee reprezintă cel mai frecvent tip întâlnit în apele neo-zeelandeze,iar din cauza acestor nereusite,numarul lor se afla intr-o groaznica descendenta .

We are going to die.

Ma gandeam. Tot timpul ne plangem de problemele noastre, de neajunsuri si, in cazuri extreme ne dorim moartea pentru ca pare singura usa spre libertate. O sa murim. Totusi, niciodata nu ne gandim ca noi, cei care vom muri suntem cei norocosi. Majoritatea nu se nasc pentru a muri. Majoritatea nu traiesc. Intr-un fel cred ca ar trebui sa va schimbe perceptia despre viata clipul urmator.

Olimpiadele si concursurile scolare: stres sau placere?

Stiu ca e o perioada in care se desfasoara foarte multe olimpiade la diverse materii. Mai ales in liceu, ne axam pe o anumita materie, maxim doua. Toata lumea stie ca e foarte greu sa obtii rezultate foarte bune doar la una, iar daca va aruncati in mai multe, e foarte posibil sa nu obtineti nimic la niciuna.

De ce se duc elevii la olimpiade? Pentru ca sunt impinsi de parinti si profesori? Ei bine, daca raspunsul vostru este da, sa stiti ca faceti o mare greseala. Ca sa participi la asa ceva trebuie sa simti pasiune pentru materia aleasa si sa lucrezi cu placere la ea, nu din obligatie. Raspunsul corect este ca elevii se duc la olimpiade pentru ca sunt constienti ca se pricep la un obiect, le place sa lucreze suplimentar si sunt constienti cat de importante sunt premiile si mentiunile obtinute. Satisfactia pe care o ai atunci cand munca ta este rasplatita printr-un premiu este nemarginita. Apoi mai este si faza ca esti liber doua zile de la scoala, mai iei cate un 10 si ai ceva de adaugat la CV.

Este normal sa fii putin stresat si emotionat mai ales inainte de concurs, dar aceste emotii nu trebuie duse la extreme: sa te panichezi, sa repeti ca n-ai nicio sansa, sa nu dormi inainte de ziua concursului etc. Tineti minte ca daca nu reusiti mare lucru acum, veti avea multe alte ocazii in viitor si mai ales ca din esec trebuie invatat, in niciun caz nu trebuie sa ne deznadajduim pentru totdeauna.

Inchei prin a va ura succes tuturor la viitoarele olimpiade si concursuri si prin a-i felicita pe cei care deja au participat la unele.

Viata poate fi frumoasa

Acesta este un mod prin care va puteti face ziua mai frumoasa

Noul Renault Latitude

Anul trecut la Moscow Motor Show 2010 producatorul de automobile francez Renault a prezentat o noua masina, RENAULT LATITUDE. Aceasta se vrea a fi o noua masina de lux a gamei Renault. Masina are 4,89 m lungime 1.83 metri latime, respectiv 1,49 in inaltime. Aceasta va intra pe piata romaneasca luna viitoare la un pret de 21000 de euro (TVA inculs). Ceea ce am apreciat la Latitude a fost raportul calitate/pret acceptabil. Ceea ce ofera un Mercedes E-Klasse la un pret de 35-40 000*chiar mai mare) de euro noul Latitude ofera toate acele lucruri la un pret mai mic. Puteti observa/studia noul model Renault pe site-ul www.renault.fr iar de luna viitoare si pe www.renault.ro .



Prietenia – Dar al dragostei

Monotonia si plictiseala zilelor de scoala te indeamna sa faci si altceva. Pentru unii altceva-ul e iesitul in oras cu prietenii, pentru altii dormitul, pentru majoritatea pierderea timpului (unde ma incadrez si eu :D ).  Insa am vazut ca se mai pot face si altele in afara de iesit in oras si somn, cum ar fi sa mergi la diferite evenimente, conferinte, lansari de carte. Dintr-o astfel de intamplare am ajuns la o conferinta ASCOR, sustinuta de pr. prof. univ. Ioan C. Tesu, cu tema “Prietenia – dar al dragostei”. Stiu, deja suna plictisitor. Si eu credeam la fel initial. Dar izbita de atata cultura din partea acestei persoane am vazut ca teologia cuprinde cele mai multe domenii si stiinte.

Dupa ce a vorbit aproape doua ore despre dragoste si prietenie folosind notiuni vaste de teologie, psihologie, literatura, experienta de viata si multe altele, a raspuns la intrebari puse de studenti si elevi. Despre orice legat de aceasta tema, vorbind liber, fara acea retinere si strictete pe care o vedem in general la preoti.

Asa am aflat ca femeia are nevoie din partea barbatului, pe langa iubire, de protectie, siguranta, iar barbatul din partea ei de (n-as fi crezut) mult sprijin si incurajare. Oamenii se indragostesc dupa doua principii – al similaritatii sau complementaritatii. Primul presupune asemanare aproape absoluta, al doilea opozitie, cei doi completandu-se reciproc. Aparent, cei care seamana se inteleg foarte bine, dar cu timpul, cei diferiti formeaza cuplul potrivit.

O povestioara draguta spusa de dumnealui, pt a arata importanta credintei intr-un cuplu : “Un tanar merge la batranul sau duhovnic si ii spune, fericit, ca e indragostit, ca a gasit fata perfecta. Duhovnicul, bucuros pentru el, il roaga sa o descrie. Tanarul incepe <<E foarte frumoasa>>. Preotul pune un zero pe o hartie. <<E bogata, e foarte despteapta>>. Batranul mai adauga doua zerouri. <<E dintr-o familie importanta, sus-pusa>>… Tot asa, pana ce foaia s-a umplut de zerouri. La urma, tanarul adauga <<E o fata milostiva si mult mai credincioasa ca mine>> Atunci duhovnicul pune un 1 in fata sirului de zerouri, multumit, zambind bland… 100000000000000000000000000….. “

Un alt fel de… ghiveci

Ati mai auzit vreodata de plante care sa creasca in carti?

Koshi Kawachi, un artist din Tokyo, a demonstrat recent cum manga – sau o carte obisnuita-  poate fi folosita pe post de ghiveci.

Arata interesant si asa pot fi salvate cartile vechi sau care au pagini lipsa.

Sunt  tentata sa incerc. Cat de greu ar putea fi?

The Social Network (2010)

Regia: David Fincher

Scenariu: Aaron Sorkin

Cu: Jesse Eisenberg, Andrew Garfield

    Filmul prezinta modul in care s-a infiintat si s-a extins Facebook-ul,una din cele mai populare retele de socializare la ora actuala. Totul incepe in anul 2004 cand, Mark Zuckerberg (Eisenberg), student in anul II la Harvard, vine cu ideea unui site unde numai studentii din cadrul universitatii au acces. Cu ajutorul prietenului sau, Eduardo Saverin (Garfield), Mark reuseste sa extinda Facebook-ul, insa nu fara obstacole. Gemenii Cameron si Tyler Winklevoss (Armie Hammer) il acuza de plagiat, sustinand ca site-ul fusese initial ideea lor. Ulterior, Zuckerberg il intalneste pe Sean Parker, fondatorul Napster, care se ofera sa il ajute. In timp record, Facebook ajunge la milioane de utilizatori din toata lumea, inse problemele lui Mark nu se termina aici, fiind in plin proces cu fratii Winklevoss.

   Filmul a primit, de altfel, 8 nominalizari la Oscar, din care a castigat 2. Mai mult, a fost desemnat drept cel mai bun film la Globurile de Aur.

   In opinia mea, “The Social Network” este un film care merita vazut, indiferent daca sunteti sau nu utilizatori ai Facebook-ului, intrucat ne permite accesul la viata oamenilor din spatele unei mari companii, cei care au pus bazele acesteia.

Cartea vs. Internetul

Cartea versus internet…informatie tiparita versus informatia digitala .
Biblioteca virtuala din computer sau cea plina de carti vechi cu file groase ingalbenite de vreme?
Depinde de preferinte, posibilitati, timp. Exista atat avantaje cat si dezavantaje pentru ambele surse de informare.
Cartea este un instrument de care utilizatorii se pot ajuta sa se informeze, sa se pregateasca pentru diferite domenii de specialitate sau pur si simplu pentru viata. Ea nu inseamna foaia de hartie pe care a fost publicata, ci continutul, informatia; pentru ca cititorul stie ca ceea ce da identitate cartii este experienta intima a lecturii, universul pe care i-l deschide acest izvor de cunostinte, si nu neaparat aspectul ei, obiectul fizic. Acelasi continut poate fi publicat atat pe hartie, cat si in format electronic.
Mediul electronic a adus cartea intr-o alta infatisare – cartile electronice, e-books sau audio-books. Desi unii considera ca cititul la calculator il va inlocui pe cel traditional, eu cred ca vor coexista mereu. Pe internet avem acces la foarte multe site-uri cu carti in format electronic, informatii cat cuprinde in timp util si cum acesta a devenit extrem de pretios, unii dintre noi apeleaza si la audio-books. Desi majoritatea are acces la internet, consider ca nu este cea mai buna cale de a te documenta temeinic. De-abia dupa ce ai o cultura, dupa ce ai rasfoit un numar consistent de carti, atunci poti apela la internet ca la o metoda de cautare rapida a unor informatii suplimentare.
Cu toate acestea, mouse-ul nu va putea inlocui vreodata fosnetul hartiei ingalbenite iar literele nu vor avea mirosul cernelei proaspete si cum abia se mai citesc cartile pe hartie, cand sa se mai gaseasca timp pentru a le citi pe cele in format electronic, care pot fi citite numai in fata computerului?! O carte ramane totusi, o prezenta concreta pentru mai multe simturi: vrem sa pipaim, sa mirosim, sa simtim pagina si sa facem insemnari pe marginea ei. Nu dorim sa stam intepeniti pe scaunul de la birou si sa ne stricam vederea, pentru ca, este obositor si chiar periculos sa stam atatea ore in fata monitorului, ci sa ne simtim cat mai confortabil, pe fotoliu, canapea, pe o banca in parc, chiar si in mijloacele de transport si sa ne cufundam in lectura.
Depinde si de cum prefera fiecare sa citeasca o carte…unii o rasfoiesc mai intai si apoi o citesc in detaliu, altii prefera sa asculte la casti. Cultura costa. Cartile sunt scumpe si nu toti au posibilitatea de a-si face o biblioteca personala spre exemplu, apeland astfel la un alt mijloc de obtinere a informatiilor la care probabil au acces, internetul.
Personal, folosesc atat internetul cat si cartile de la biblioteca, librarie sau anticariat. Folosesc calculatorul in fiecare zi si cand am nevoie de o informatie o capat imediat, economisind timp pretios, dar cand vreau sa aprofundez o lectura, sa invat, iau o carte-n mana si o citesc din scoarta-n scoarta. Am citit si carti pe calculator, dar mi s-a parut destul de greu sa le parcurg si obositor.
Consider ca in viitor cultura digitala va lua o amploare mai mare decat „cititul traditional”, dar nu va fi aceeasi placere ca atunci cand cumparam o carte noua pe ale carei file ne vom iscali.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.